“𝐓𝐚𝐥𝐞𝐧𝐭 𝟏𝟎% 𝐬𝐢 𝟗𝟎% 𝐦𝐮𝐧𝐜𝐚” (𝐀𝐧𝐝𝐫𝐞𝐞𝐚 𝐏𝐢𝐬𝐜𝐮)
Avand numeroase titluri de campioana nationala, dar si clasari bune pe plan international pe toate suprafetele, eroina din #interviurileSYR de azi impresioneaza prin modestie si vrea sa demonstreze ca prin munca se poate ajunge la performante remarcabile. Vine din Oltenia, dar locuieste si se antreneaza la Bacau: Andreea Pîșcu
***
𝐀.𝐏.: Multe lucruri nu ar fi de spus. Sunt o fata simplă căreia îi place aventura, îmi place să călătoresc și să mă bucur de frumusețile naturii. Îmi place să petrec timpul cu familia și cu ce dragi. Sunt olteancă născută și crescută în Bumbești Pițic, un mic sat din județul Gorj.
𝐀.𝐏.: Este adevărat, multe maratoniste sunt născute în Gorj. Cree că da, am fost predestinata să fac sport de performanță. Se pare că tot distanța de maraton mi se potrivește, doar că o alerg pe munte.
𝐀.𝐏.: Modelul meu îl lumea atletismului este Adelina Panaet. Este inspirația mea din toate punctele de vedere. De la om până la sportiv. Este cea mai luptătoare persoană pe care o cunosc. Nu se dă bătută niciodată și mereu luptă până la capăt.
𝐀.𝐏.: Antrenorul este omul de bază din spatele rezultatelor fiecarui sportiv. El gândește și analizează fiecare antrenament în parte, în funcție de perioadă, competiție și starea sportivului. Pentru mine faptul că lucrez cu doamna Cristina înseamnă foarte mult. Fără dumneaei nu aș fi reușit să devin sportivul și omul de astăzi.
𝐀.𝐏.: Talent cred că este 10%, iar 90% muncă. Nu m-am aflat printre norocoșii care s-au născut cu talent. Pentru fiecare rezultat muncesc din greu, dar nu îmi displace acest lucru. Îmi place ceea ce fac și o fac cu drag.
𝐀.𝐏.: Încerc să respect un program, dar nu tot timpul îmi iese. Nu am o dietă strictă, dar încerc să mănânc sănătos, la fel este și cu orele de somn. Pun accent și pe recuperare și aici chiar nu mă abat de la nimic. Am fost prea mult timp accidentată și încerc pe cât posibil să evit acest lucru.
𝐀.𝐏.: “Nu contează în viață de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici” este unul din motto-urile mele. Chiar dacă nu am reușit ce mi-am propus, continui să mă antrenez, doar așa pot să reușesc. Și recunosc că motivația mea este Bogdan, el întotdeauna privește lucrurile cu optimism și luptă până la capăt pentru orice.
𝐀.𝐏.: În perioada de juniorat și tineret am făcut doar șosea, am avut rezultate. O dată ce am trecut la seniori, am schimbat proba și am trecut pe montană. Îmi place mai mult și în ultimii ani am avut rezultate mai bune pe montană.
Vreau să combin ambele probe pentru că mă ajută foarte mult pregătirea de șosea pe munte si da, este nevoie de acomodare. Pentru a alerga trail este nevoie de antrenament specific și acordarea cu altitudinea.
𝐀.𝐏.: Toate îmi sunt dragi pentru că am muncit pentru fiecare rezultat, dar cele mai importante sunt cele 3 medalii de bronz la Campionatele Mondiale de alergare montană.
𝐀.𝐏.: Pe toate 3 le admir foarte mult și le respect. Fiecare dintre ele este diferită dar toate au acelaș scop, să fie cea mai bună.
𝐀.𝐏.: Prima provocare o să fie Campionatul European de alergare montană, după care voi participa la La Sportiva Lavaredo Ultra Trail by UTMB, unde îmi doresc din toată inima să fie un rezultat foarte bun. După aceea o să fie cursele locale, iar în septembrie voi participa la Julian Alps Trail Run by UTMB.
De asemenea, voi alerga și naționale de maraton în octombrie.
𝐀.𝐏.: Planuri nu îmi fac pentru că niciodată, nu îmi ies. Vreau să iau totul așa cum vine și în funcție de asta îmi stabilesc obiectivele.
𝐀.𝐏.: Să o ia pas cu pas, să nu își stabilească obiective mărețe pentru că la început poate vor fi dezamăgiți de rezultate și vor renunța. Dacă se întâmplă asta, să nu se dea bătuți, ci să meargă mai departe.
Atunci când simt că nu mai pot îmi răsuna în minte cuvintele fratelui meu “Atunci când nu mai poți, mai poți puțin” și prind putere. Sunt cuvintele magice pentru mine.
***

