Interviu Andrei Ivanescu

Invitatul de astazi din cadrul seriei #interviurileSYR este un membru vechi al grupului Share your run (cand abia devenise major), alergator montan triplu campion national de tineret și antrenor de alergare. Este tanar, dar matur in gandire, dovada fiind felul in care priveste tot ceea ce inseamna sportul si performanta

***

𝐒𝐘𝐑: ⁠Salutare, Andrei. Multumim pentru oportunitatea acestui interviu. Te rog sa te descrii in cateva cuvinte, asa cum ti-ai dori ca sa inteleaga mai bine cititorii nostrii despre cine esti si ce faci.

⁠𝐀.𝐈.: Salutare Robert si comunitatii SYR. Ma numesc Ivanescu Andrei, dar cam toata lumea ma stie de Iva. Am 25 de ani, locuiesc in Brasov, ma antrenez zilnic pentru a deveni un alergator mai bun si sunt antrenor in cadrul TrailRunning Academy.

 

𝐒𝐘𝐑: ⁠Cum ai descoperit alergarea, in general, si care a fost decizia de a te indrepta spre alergarea montana?

𝐀.𝐈.: Alerg de cand eram copil si cam in orice activitate sportiva am desfasurat, eram unul dintre cei cu anduranta cea mai buna: la fotbal alergam cat mai mult, imi placeau probele sportive din scoala generala, in special cea de rezistenta si adoram sa merg cu tata pe munte cand eram mic ca sa vedem cat de repede putem face un traseu fata de indicatia scrisa pe marcajul turistic. Am facut si putin atletism, cateva luni, dar distante scurte, tot prin generala, ca am fost remarcat de antrenori ca fiind unul dintre cei care au aptitudini de atlet din scoala si m-au chemat la antrenamente. Alergarea a venit ca o joaca sau ca un instrument pentru a fi bun la alte sporturi. Asta pana in apropierea varstei de 18 ani, cand cumva mi-a incoltit in minte ideea ca as putea sa merg la o competitie de alergare si cam de atunci am inceput sa ma antrenez zilnic.

 

𝐒𝐘𝐑: Cum ai evoluat in cariera ta de alergator de la inceputurile tale pâna in prezent și care au fost cele mai mari lecții pe care le-ai invațat pe parcursul acestei calatorii?

𝐀.𝐈.: Nu pot spune ca am avut parte de o evolutie clasica, de la abia a putea sa fug 1km, la a fugi primii 5km, 10km s.a.m.d. Cumva din prima stiam ca pot sa “duc mult”, astfel ca, atunci cand m-am apucat am facut cateva alergari inainte si am fugit primul semi, parca undeva la 1:32h (dar fusesera 20km, deci ca 1:37h full HM). Cateva zile nu am vrut sa mai aud de alergare, dupa care am zis ca “totusi hai ca nu e asa rau”. Si apoi am zis.. well.. cum ar fi sa devin atlet? Asa ca am apelat la un antrenor de atletism si am inceput sa ma antrenez structurat. Am evoluat destul de organic, la vreo 6 luni dupa primul semi am fugit 1:24h tot semi in cadrul Maraton 1 Decembrie, urmatorul an 1:17h in acelasi concurs s.a.m.d. Intre timp am descoperit si alergarea montana, astfel ca in principiu alergarea pe plat a ajuns strict o consecinta a pregatirii de montan. Am evoluat frumos, ocupand primele locuri la multe competitii de alergare montana din Romania si unele chiar si din afara tarii, pe distante de pana la 50 mile.

 

𝐒𝐘𝐑: Ce tehnici și strategii specifice folosești in pregatirea ta pentru competițiile de alergare montana și cum te diferențiezi in abordarea ta fața de alți alergatori de elita?

𝐀.𝐈.: In primul vrand vreau sa spun ca nu ma consider alergator de elita. Stiu ca este un concept destul de abstract si ca sunt multe definitii la a spune ca un atlet este de elita sau nu, dar cel putin eu, in dreptul meu, nu ma consider astfel. Sunt la un nivel de semi-pro, adica probabil acest sezon o sa am rezultate bune la nivel national, si daca as iesi international, clasari destul de bune si acolo. Dar elita pentru mine inseamna sa termini sezonul in top 20 in cadrul Golden Trail Series (cum sunt Leonard Mitrica si Bogdan Damian) si clasari pe locuri fruntase in cursele by UTMB (cum este Robert Hajnal). Pe langa asta, sa ai o recurenta, continuitate, nu un sezon de tipul one shot / one time. Trecand peste aceasta scurta (lunga ) paranteza, am avut o logica inca de cand m-am apucat de alergare: fa ce face toata lumea, dar fa si ce nu face toata lumea. Astfel ca de exemplu, in zilele cu double threshold day (adica 2 antrenamente tari, unul dimineata in Z4 si al doilea seara in Z3) fac forta maximala / pliometrica seara, terminand ziua si cu 1h de plimbare intre sauna si dus rece ca gheata. Deci am antrenamente introduse din scoala norvegiana, ma ocup mult de refacerea organismului si-mi plac antrenamentele cat mai polarizate. Aproape orice tip de suprafata, orice tip de antrenament. Ideea este ca organismul ma tine foarte bine, mintea in schimb imi mai joaca feste, dar la un moment dat si-a dat seama ca nu mai e doar dupa ea.

 

𝐒𝐘𝐑: ⁠In calitate de campion național in alergare montana, care crezi ca sunt cele mai importante aspecte ale antrenamentului și pregatirii fizice pentru a obține succes in acest sport?

𝐀.𝐈.: Rezilienta psihica este importanta. Mai apoi, raportul ideal intre timpul alocat alergarii si timpul alocat refacerii, astfel incat sa existe un randament cat mai bun. Tot timpul am spus ca refacerea trebuie sa fie direct proportionala cu volumul si intensitatea antrenamentului. La mine intr-un fel arata refacerea cand alerg 120km/saptamana, altfel arata cand alerg 180km, dar in general, atletii, cu cat alearga mai mult, cu atat aloca mai putin timp de refacere. Si ar trebui taman invers. Forta iarasi este importanta, in special pentru alergatorii de anduranta, forta lucrata in regim maximal (greutati foarte mari, pauze lungi, putine repetari), pliometrica (prin saritura) si izometrica (prin mentinerea aceleiasi pozitii timp de mai multe secunde/minute). Forta lucrata pe trenul inferior, iar pe trenul superior in special pe muschii stabilizatori, in functie de suprafata pe care alergi. Iar strict pentru alergarea montana, sa alergi cat mai multe coborari abrupte, tehnice, si sa mergi cu colegi mai rapizi, incat, in timp, sa dezvolti o anumite lejeritate la vale. Sunt foarte multi atleti care trag la deal si antreneaza doar asta, dar consuma enorm de multa energie la vale, din frica, lipsa de experienta, s.a.m.d. Alergarea montana este un sport unde e nevoie de o abordare holistica asupra celor 3 componente: urcare, coborare, vale. Concentrarea in prima faza a pregatirii ar trebui sa fie pe “veriga slaba”, si nu doar pe urcare-urcare-urcare. De aici probabil vine si vorba “o cursa se castiga pe coborare”.

 

𝐒𝐘𝐑: ⁠Care sunt cele mai mari provocari pe care le-ai intâmpinat in cariera ta și cum ai depașit aceste obstacole?

𝐀.𝐈.: Singura provocare intampinata a fost data de mintea mea, care mi-a jucat feste timp de aproape 2 ani, timp in care am avut o relatie de love and hate cu alergarea, am vrut sa ma reapuc si sa ma las de pregatire de 100x in toata perioada asta. Provocari fizice nu am, imi place sa alerg mult, sa alerg tare, sa ajung la epuizare si sa o iau zilnic de la capat. Legat de accidentari, in afara de o tendinita usoara, nu am avut mare lucru. In schimb da, pentru mine, batalia a fost mereu una mentala. Intr-un final in noiembrie 2023 am facut un pact cu ea si am zis: “Bun, acum, haide sa reincepem usor. Hai sa ne bucuram iarasi ca iesim la 2 alergari legate, apoi 3, apoi sa alergam zilnic, dupa care alergarile sa devina antrenamente structurate, apoi mergem si pe la sala, dupa care introducem si al doilea antrenament, apoi hai si la sauna chiar daca nu ne place…” si uite asa, am redevenit prieteni de aproape 5 luni incoace si am reintrat intr-o rutina pe care o ador. In schimb, am invatat enorm de multe despre mine in ultimii 3 ani si sunt recunoscator tuturor experientelor, mai ales celor negative. Am schimbat focusul de la “a fugi de ceva”, la “a fugi spre ceva”, si ca nu prea exista de fapt experiente negative, ci e pur si simplu alegerea noastra cum decidem sa ne raportam la viata, care in definitiv, este un sir de experiente obiective, reci, care prin propriile filtre ajung sa fie definite ca pozitive sau negative.

 

𝐒𝐘𝐑: ⁠Stim ca alergarea in general este buna si poate aduce multe beneficii, dar dorim sa stim, ce aduce in plus practicarea alergarii montane. Ce beneficii avem sa practicam acest sport pe munte/zona deluroasa?

𝐀.𝐈.: Putem vorbi clar de beneficiul de a iesi in natura, de a respira acest aer curat, si faptul ca lucrezi toate grupele musculare in timpul unei alergari complete (deal + vale) versus pe plat, unde e cam aceeasi miscare repetitiva continuu. Pe teren variat mintea trebuie sa fie permanent prezenta pentru a gasi trasa ideala, pentru a nu calca stramb, astfel ca poate fi vazuta si ca o forma de meditatie prin a sta cu mintea in prezent. Avantajul este ca poti sa imbini pasiunea pentru natura cu sportul, poti sa ajungi in locuri extraordinar de frumoase, cunosti o comunitate foarte calitativa. As recomanda oricui alergarea montana, clar. Eu cel putin am vazut cum e sa alergi atat pista, cat si sosea, sau trail, si am o vorba: “soseau exclude alergarea montana, alergarea montana nu exclude soseaua” :)). In sensul in care antrenamentele de alergare montana, daca sunt facute polarizat, ajung sa includa si sa necesita o pregatire buna si de plat. Anyway, imi dau seama ca pentru cei mai multi oameni nu este o alegere, ci este strict o consecinta a locurilor pe unde se pot antrena. Dar recomand cand si cum experienta concursurilor montane mai easy, cum ar fi Subcarpati Trail Run (aproape de Bucuresti), astfel incat sa se familiarizeze si cu terenul accidentat.

 

𝐒𝐘𝐑: ⁠Esti antrenor in Trail Running Academy. Te rugam sa ne povestesti putin despre ce este, care este viziunea ta asupra rolului academiei in dezvoltarea alergarii montane in România și ce incerci sa transmiți și sa inspiri celor pe care ii pregatesti?

𝐀.𝐈.: Pot spune ca alergatorii vin in cadrul academiei cu gandul ca o sa primeasca un plan de antrenament si niste sfaturi in ce priveste nutritia si abordarea curselor. But at the end of the day, realizeaza ca au intrat intr-o comunitate unde dau de oameni faini, webminar si book club lunare, tabere, colegi de alergare, prieteni cu care ajung sa-si ia cazari impreuna la cursele internationale s.a.m.d. Alergarea nu este doar despre antrenamente si cel mai important mi se pare sa reusesti simt ca apartii de o comunitate in care esti sustinut, aveti pasiuni comune si ai alaturi de cine sa te dezolti.

Ca antrenor in cadrul TRA-ului, ma straduiesc sa am o comunicare cat mai buna cu cei cu care lucrez, sa gandesc antrenamentele astfel incat sa se plieze cat mai bune pe stilul de viata si obiectivele fiecaruia si, cel mai important in ce ma priveste, ca sportiv in activitate, sa nu imi proiectez propriile antrenamente si moduri in care imi reactioneaza organismul, in pregatirea celor cu care lucrez. Este foarte usor ca sportiv sa zici “Aaa, pai asta mi-a mers mie, iti dau si tie. Sau asta i-a mers lui cutare, hai sa ii pun si celuilalt”. Fiecare atlet are propria poveste, propriul mod de a metaboliza efortul si este bine sa fi cat mai curios in a-l descoperi si a vedea ce i se potriveste.

 

𝐒𝐘𝐑: Care sunt obiectivele tale viitoare in alergare dar și in rolul tau de antrenor la TrailRunning Academy și cum intenționezi sa le atingi?

𝐀.𝐈.: Ca atlet, obiectivul pe anul acesta este sa am clasari cat mai bune la concursurile pe plan national in alergarea montana pe distante de pana in maraton, poate si ceva iesiri internationale pe a doua parte daca vad ca totul merge bine. Pe plat in schimb, imi doresc ca sa dezvolt un fitness incat sa cobor sub 1:10h pe semi si cat mai aproape de 15:00 pe 5km, dar fara 100% pregatire specifica, ci strict ca o consecinta a antrenamentelor pentru obiectivele din alergarea montana. Ca antrenor, nu am niciun obiectiv pe care vreau sa il ating. Sunt foarte fericit cu ceea ce fac, mandru de atletii cu care lucrez si ma bucur sa fac parte din aceasta comunitate, alaturi de ceilalti antrenori: Robert Hajnal, Bogdan Cretu si Vlad Jegan. Trail Running Academy este un proiect foarte fain si ma bucur ca pot sa share-uiesc cunostintele mele de sportiv si antrenamente cu atat de multi atleti, sperand sa aduc cat mai mult plus valoare in vietile oamenilor cu care iau zilnic contact.

 

𝐒𝐘𝐑: Si acum o intrebare capcana: Din actuala generatie de alergatori montani de elita tineri, Valentin Toma, Dani Hriscu, Bogdan Damian, Leo Mitrica si tu, pe cine consideri mai pregatit?

𝐀.𝐈.: Nu e o intrebare capcana, pentru ca sunt genul care imi place sa-mi dau cu parerea si imi asum opiniile pe care le am, indiferent ca sunt sau nu cele mai populare. Consider ca Golden Boyz, asa cum ii numesc pe Bogdan Damian si Leonard Mitrica (dat fiind ca sunt singurii atleti romani baieti care alearga in cadrul Golden Trail Series) sunt din alta liga si fac performanta in alergarea montana. Deci clar ei sunt cei mai bine clasati si probabil, pe cele mai multe curse, Leo este putin mai bine pregatit. Toma Valentin are o pregatire extrem de buna, fuge foarte bine orice tip de cursa de la 5km la 50 mile, si ca nivel este indiscutabil urmatorul dupa cei 2 de mai sus. In rest, m-as bucura sa cred ca este o cursa deschisa pentru mai multi atleti din Romania pentru locurile fruntase (daca ne referim strict la distante de pana in maraton), unde l-ai mentionat foarte bine pe Dani Hriscu, dar as mai adauga pe Viorel Palici, Preda Andrei, Rares Miklos, Balan Nicolae, Paul Pepene, Ionut Zinca, Gyorgy Szabi. Pe mine nu m-as adauga deocamdata in lista, o sa vedem sezonul acesta in ce forma ma prinde. But if you wanna spice the things up, ca altfel nu era pusa aceasta intrebare, strict ca si consecinta a antrenamentelor o sa fiu cat mai apropiat de acest top 3, sau chiar infiltrat, nu m-as supara, dar acesta nu este scopul meu. Stiu ca trebuie doar sa imi fac cat mai bine treaba, iar rezultatele o sa vina de la sine.

 

𝐒𝐘𝐑: ⁠Esti in grupul Share Your Run din noiembrie 2016, practic de la inceputuri, ai participat si la concursul nostru de alergare #ligaSYR, ai participat si la o stafeta in 2017 la MIB, impreuna cu alti membrii SYR alaturi de care ati reusit chiar si un podium (loc 3 la stafeta mixt). Cum vezi tu acest grup si ce parere ai despre noi?

𝐀.𝐈.: Grupul SYR este practic o comunitate unde oamenii isi share-uiesc alergarile si experientele in legatura cu aceasta. Mi se pare super tare, urmaresc din umbra acest grup si imi place mult cum s-a dezvoltat in timp, extins cu alergari pe orase, sponsori s.a.m.d. Este un grup care motiveaza lumea sa alerge, care incurajeaza alergatorii indiferent de pace si unde am vazut ca s-au nascut multe prietenii, transpuse din virtual in viata reala. Ma bucur tare de aceasta evolutie si ca, indiferent de cat de mult s-a dezvoltat, a ramas acelasi spirit fain, aceeasi caldura incat de acum 7 ani, de cand am luat primul contact cu el.

***

Robert Herman

Arhiva personala Andrei