“𝐃𝐚𝐜𝐚 𝐦𝐢-𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐬 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐯𝐚 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝟓 𝐚𝐧𝐢 𝐜𝐚 𝐯𝐨𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐫𝐠𝐚 𝐮𝐧 𝐦𝐚𝐫𝐚𝐭𝐨𝐧, 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐧𝐮 𝐥-𝐚𝐬 𝐟𝐢 𝐥𝐮𝐚𝐭 𝐢𝐧 𝐬𝐞𝐫𝐢𝐨𝐬” (𝐈𝐨𝐧𝐮𝐭 𝐁𝐥𝐞𝐝𝐞𝐚)
Astazi, ne-a raspuns intrebarilor de la #interviurileSYR chiar unul dintre membrii echipei administrative a comunitatii. Desi este doar amator, Ionut Bogdan Bledea cocheteaza cu performantele elitelor, dar ramane in continuare modest, analitic si foarte muncitor.
***

𝐈.𝐁.: Sunt un om pasionat de alergare și de un stil de viață activ. Ca alergător, sunt ambițios și disciplinat, iar perseveranța este principala mea strategie pentru progres. Pe plan profesional, deși în alergare îmi place viteza, sunt inginer responsabil de sistemele de frânare în Grupul Renault, un domeniu care necesită rigurozitate. Nu sunt o persoană extrem de sociabilă, dar apreciez alergările de grup și energia comunității. Sunt pasionat și determinat în tot ceea ce fac și îmi doresc să inspir, să mă implic activ în comunități și să contribui la dezvoltarea și promovarea sportului de masă.

𝐈.𝐁.: Nu am un istoric sportiv, în sensul de a fi practicat ceva organizat, dar, încă din copilărie, eram mereu afară, bătând mingea pe stradă sau pe terenul de fotbal al localității, care era la doar 300 de metri de casa mea. (Apropo, acel teren nu mai există astăzi, fiind înlocuit de o sală de sport care, din păcate, stă închisă.). Locuind la țară, mișcarea era parte din viața de zi cu zi. Primăvara, vara și toamna aveai mereu treburi de făcut pe dealuri, urcai și coborai fără să-ți dai seama că, de fapt, „făceai diferență de nivel”.
Pe lângă asta, am fost dintotdeauna un mare fan al sportului, o pasiune moștenită de la tata, cu care discutam despre aproape orice sport. Toate aceste experiențe m-au ajutat, cred, să dezvolt ceea ce s-ar putea numi un „istoric sportiv”.

𝐈.𝐁.: E o alegere dificilă, dar cred că mă descurc mai bine pe asfalt. E și normal, având în vedere că locuiesc într-un oraș plat, unde e destul de greu să te antrenezi pentru trail. Trailul are farmecul și frumusețea lui, însă, pentru moment, aș înclina spre asfalt. În ceea ce privește Berlin Marathon vs. UTMB, sunt o persoană realistă și conștientă că, în acest moment, UTMB este departe pentru mine. Pentru a termina o astfel de cursă pe picioare, e nevoie de o pregătire foarte solidă, ceea ce reprezintă o provocare pe care încă nu sunt pregătit să o asum.

𝐈.𝐁.: În general, las lucrurile să evolueze de la sine, pentru că nu am studiat prea mult în această direcție și consider că, uneori, acestea sunt detalii de finețe. Totuși, îmi amintesc un interviu cu David Popovici, în care povestea cum, după o analiză video detaliată a stilului său de înot, a reușit să-și îmbunătățească poziția și să câștige mai mult de o secundă. E clar că și în alergare există mereu loc de îmbunătățiri, dar, având în vedere cât de diferiți suntem, nu cred că există o poziție perfectă valabilă pentru toți.

𝐈.𝐁.: Odată cu creșterea volumului și intensității antrenamentelor, am realizat că recuperarea este la fel de importantă ca o sesiune bună de viteză. După ce m-am documentat, am descoperit că înotul antrenează majoritatea grupelor musculare și, pe lângă asta, este și o formă excelentă de relaxare. Îl combin cu sesiuni la saună, ceea ce contribuie la o recuperare mai eficientă. În plus, îmi place ca între turele de bazin să includ și mișcări de stretching în apă, ceea ce mă ajută să mă relaxez suplimentar.

𝐈.𝐁.: Deși este un subiect des discutat și susținut de studii, mulți alergători amatori nu realizează cât de importante sunt antrenamentele la intensitate scăzută. Acestea nu ar trebui să lipsească din pregătirea unui amator. De asemenea, este important să te bazezi pe cum te simți – un plan de antrenament nu trebuie urmat „la linie” dacă starea ta de moment nu o permite. Să nu uităm, totuși, că suntem amatori și că prioritizăm sănătatea și echilibrul.
Dacă ar fi să aleg un antrenament preferat, ar fi acesta: 3-4 km la ritm de prag, urmați de o sesiune de intervale (6x800m sau 5x1000m), iar la final, 3-4 km cu un pace similar celui de semimaraton.

𝐈.𝐁.: Sunt extrem de mulțumit și recunoscător pentru experiența de la Valencia. Nu doar că am reușit să obțin un timp excelent (n.r. 02:51:59), dar faptul că am avut și un negative split (a doua partem ai rapida decat prima) mi-a crescut încrederea pentru viitoarele curse. Atmosfera a fost incredibilă, iar la kilometrul 40 alergi printr-un adevărat culoar de oameni care te susțin de pe margine, făcându-te să simți că zbori spre finish. Iar intrarea pe covorul albastru, în zona City of Arts and Sciences, este un moment incredibil.

𝐈.𝐁.: Până acum, lista pentru 2025 este destul de scurtă, dar plănuiesc să o structurez în trei etape: pregătirea din iarna-primăvară, cu un semimaraton, sezonul de trail, iar toamna să închei cu un maraton de asfalt.
Anul acesta voi începe seria de semimaratoane Super Halfs cu Praga și Copenhaga, două curse rapide. Pentru sezonul de trail, intenționez să mă întorc la Chamonix la finala UTMB, unde am șansa să particip la MCC, dar îmi voi încerca norocul și la loteria pentru CCC.
În ceea ce privește maratonul de toamnă, am în plan să mă înscriu la Istanbul Marathon sau, dacă reușesc să obțin un loc, să alerg la New York City Marathon, care ar fi o experiență unică. Pe lângă aceste competiții, sigur vor fi și mai multe curse locale, care vor completa programul. Sper ca totul să decurgă bine și să am parte de un an reușit.

𝐈.𝐁.: Dacă mi-ar fi spus cineva acum 5 ani, în 2020, că voi alerga un maraton, probabil că nu l-aș fi luat în serios. Totuși, cu perseverență și dedicare, am reușit să obțin un timp excelent pentru un maraton, ceea ce mă face să privesc cu entuziasm spre viitor. Nu știu exact ce îmi rezervă acesta, dar sper să rămân la fel de perseverent și să continui să mă bucur de alergare.

𝐈.𝐁.: Orice cursă în care te autodepășești și o duci la bun sfârșit devine o amintire plăcută. Totuși, există și momente când lucrurile nu merg deloc cum ți-ai dori și vrei să uiți cât mai repede de ele. Chiar și așa, fiecare experiență este o lecție valoroasă – trebuie să analizezi ce a mers bine, ce poate fi îmbunătățit și să aplici asta în viitor.
Vă voi da două exemple de curse mai puțin reușite din experiența mea.
Primul maraton, Maratonul București 2022, a fost o adevărată provocare. La kilometrul 30 am lovit „zidul” și, din acel punct, tot ce mi-am dorit a fost să se termine cât mai repede. A fost o suferință, dar atunci am învățat ce înseamnă cu adevărat un maraton. Mi-am dat seama că o alergare de 30 km în pregătiri nu este suficientă pentru a duce la bun sfârșit un maraton în condiții bune.
Al doilea exemplu este o cursă de trail – Retezat Mountain Run 2023. Nu pot descrie cât de dificil a fost terenul tehnic din Retezat. A fost extrem de solicitant, atât fizic, cât și mental, și am tras de mine până la final. Această cursă mi-a arătat clar că terenul foarte tehnic nu este punctul meu forte și mi-a oferit o perspectivă asupra tipului de competiții care mi se potrivesc.
Iar ca să vă dau și două exemple de curse în care m-am simțit excelent și mi-a ieșit totul așa cum mi-am propus, acestea sunt Timișoara 21k 2024, pe asfalt, și Predeal Forest Run 32k 2024, pe trail.

𝐈.𝐁.: E greu să dau un singur nume, pentru că admir și urmăresc mulți oameni din lumea alergării. Prin social media, este mai ușor ca niciodată să fii aproape de ei, să le urmărești sfaturile și să înveți din experiențele pe care le împărtășesc. Încerc să iau câte ceva de la fiecare.
De asemenea, admir sportivi pe care i-am descoperit mai în detaliu prin cărțile lor, cum ar fi Deena Kastor, în “Lasă-ți mintea să alerge”, Meb Keflezighi, în “26 de maratoane”, sau Eliud Kipchoge, despre care am aflat mai multe din “Anduranța”, de Alex Hutchinson.

𝐈.𝐁.: Când am început să ies constant la alergare, aveam mai multe kilograme și petreceam mult timp la birou, fără să fac mișcare. Alergarea mi-a adus numeroase beneficii, atât pe plan fizic, cât și psihic, și asta mă motivează să continui. Recunosc, însă, că și ideea de evoluție personală, de a deveni o versiune mai bună a mea în fiecare zi, mă ține mereu motivat.

𝐈.𝐁.: La începutul anului 2023, mi-am propus să fiu mai constant în alergare și am descoperit, prin intermediul social media, alergările de grup SYR. La prima mea alergare de grup din acel an, am aflat mai multe despre comunitatea Share your run și, treptat, am devenit tot mai activ. Deși mare parte din antrenamente le fac singur, avantajul unei comunități este uriaș: găsești oameni pe aceeași lungime de undă, te motivezi reciproc și ajungi să legi adevărate prietenii.
La final, sfatul pe care l-aș da oricărui amator este să încerce să își controleze teama de a rata o oportunitate (FOMO= Fear of missing out), fie că este legată de competiții, antrenamente sau oferte la echipamente. Important este să analizeze lucrurile cu calm, să aibă răbdare și să înțeleagă că oportunitățile vor continua să apară. În cele din urmă, esențial este să te bucuri de alergare.
***





Un interviu inspirațional care arată cât de departe poți ajunge cu perseverență și pasiune.
Felicitări Ionuț pentru parcursul tău impresionant și pentru modestia cu care îți construiești drumul!